Timp

Pentru inceput am sa spun ca acesta va fi un post inutil, nu voi vorbi despre lucruri care sa iti schimbe viata sau perceptia asupra ei in vre-un fel pentru ca orice as scrie aici a mai fost spus sau gandit de milioane de oameni inaintea ta si a mea, asa ca daca iti doresti ceva mai bun de facut poti sa gasesti alte lucruri mult mai importante pentru ca a-ti pierde timpul este cel mai mare pacat fata de suflet. Pentru a intelege de ce acest post nu va rezolva nimic, voi spune ca vreau sa vorbesc despre timp. “Daca nu as fi intrebat ce e timpul as sti totul iar daca as fi intrebat, nu as sti nimic.”(Confesiile Sf. Augustin). Timpul este la fel de real ca aerul si ca inorogii. Pentru ca pana la urma ce este realitatea? Nu e tot incercarea noastra de a ne integra in “ceva-ul” mai mare decat noi? Sute de ani, milenii de intrebari si mii de filosofi nu au putut sa inteleaga sau sa zgarie macar suprafata mastii care tine ascunsa adevarata fata a timpului. Este oare o iluzie? o modalitate prin care incercam noi oamenii sa dam sens lumii in care traim? Este la urma urmei absolut normal ca timpul sa fie atat de incomprehensibil. Grecii spuneau ca timpul s-a nascut din haosul primordial… daca timpul este nascut din haos, oare el la randul lui nu este tot haos? Viata este haos? Pentru ca intreaga existenta este dictata de timp si de felul in care el trece. M-am gandit in continu la lucrurile pe care le-am avut, la persoanele pe care le cunosc si la felul in care eram perceput de ele si cum le percepeam eu la randul meu, cu toate acestea in calcul mi-am dat seama cat de vulnerabila este lumea in care traim si cat de sensibila este fundatia unei intregi lumi. Prietenie, iubire, chiar si lucruri, care acum au trecut, fara sa faca fata trecerii timpului, care s-au schimbat, pentru ca ceva, odata creat nu are alta destinatie si alt obiectiv final decat sa se piarda si sa dispara. Singura alinare ca ca ne mai putem refugia inapoi in timp, in mintea noastra, in amintiri. E dureros sa traiesti intr-o lume a timpului, in care stii ca totul e trecator, in care trebuie sa inveti ce inseamna moartea si ca in final si tu vei cunoaste pe propria piele cum e sa mori. Timp… timpul… toata lumea stie ce inseamna, toata lumea il cunoaste… fie ca o adiere de primavara care trece calda si calma si ne mangaie blajin fetele…. ori ca o furtuna care ne surzeste si ne loveste in fata cu bucati mari si reci de gheata. Pentru ca totul e relativ, nu inseamna neaparat ca putem avea cea ce ne dorim, ba chiar de mule ori tot ce primim e e exact opusul… luand in considerare tot ce stim despre lumea asta….toate intrebarile pe care le avem… parca una e mai presus de toate… “DE CE?” de ce facem toate astea? de ce continuam in fiecare zi? desi stim ca in final mare parte din ce facem va fi uitat si in final si noi vom fi uitati…. singurul raspuns care ar face fata unei asemena intrebari si pe care il putem da este foarte simplu… “DE CE NU?” pentru ca in final nu conteaza decat cum ai trecut prin timp…

Castele de nisip

Vise…. sperante… dorinte… lucruri pe care le avem cu totii si desi cateodata ne fac sa ne simtim mai bine, mai plini de viata si cu sufletul in inalturi de fericire, nimic nu poate sa doara lafel de mult ca atunci cand realizam ca multe nu vor ramane altceva decat cea ce sunt ele defapt… vise,sperante si dorinte. Oricand putem sa fim puternici si sa trecem peste lucrurile astea… sa nu ezitam… sa nu credem ca de data asta va fi diferit, pentru ca in final nu o sa aflam decat ca noi oamenii vrem sa uitam si sa ne peticim sufletele, zgariate de dezamagirile din momentele in care am aflat ca micutele castele de nisip in care traim noi sunt imprastiate si pierdute in spuma, la primul val de realitate. Niciodata nu va dura mai mult decat o bataie de inima ca sa iti pecetluiesti o mie de ganduri spre durere…. o clipa de slabiciune nu deschide decat a doua clipa de durere….